vineri, 9 septembrie 2011

Vreau sa fiu samaritean dar n-am cu cine

        Mergand in aceasta dimineata pe trotuar in zona Obor,am dat cu ochii de o batrana intinsa pe jos cu bastonul la un metru de ea.O doamna si un domn la 40-50 de ani stateau in picioare langa ea cu telefoanele in mana si cu privirile parca cautand pe cineva.In rest trafic de persoane care nici macar nu se opreau sa intrebe ce se intampla.O femeie vine cu un pahar cu apa sa-i dea batranei si roaga sa o ajute cineva sa o ridice.Ma uit stanga dreapta si ma ofer voluntar.Ingenunchez si o ridic cu capul pe piciorul meu in timp ce femeia imi spune ca-i pare rau dar a intarziat si trebuie sa plece.Halal ajutor zic,nici pentru mine nu era ce-mi doream in dimineata asta.Noroc cu un "Schwarzenegger" care a luat paharul si i l-a turnat babei pe gat."Nu-ti pare ca miroase a bautura?"Intrebarea asta m-a pus pe ganduri si reiau incercariile de a comunica cu baba.
      -Te doare ceva?
      -Capu',m-am lovit la cap.Ridica-ma,imi zice.Dau sa o ridic.
      -Nu ma ridica ca am coloana rupta!Mi-a picat fisa,baba-i cu probleme la mansarda,ca doar nu o fi facut vreun flick flack si la aterizarea si-a rupt coloana.Impreuna cu musculosul o sprijinim de o masina,timp in care vine echipajul SMURD.La vederea victimei ni se spune ca putem pleca "o cunoastem pe doamna".In ce sens, intreb.Are probleme medicale,diabet ceva?Nu.Din cand in cand se intinde pe jos zice ca o doare una alta,o ducem la urgenta si acolo nu are nimic.
    Concluzie:sa te fereasca Dumnezeu sa ti se faca rau pe strada ca esti ca si mort.Eventual primesti un pahar cu apa.Pe de alta parte la cati nebuni sunt in Bucuresti nu e de mirare de ce intarzie salvarea sa ajunga la un pacient cu adevarat bolnav.



      



   



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu