Evadare de-o zi 1

          Din vara in vara simt cum Bucurestiul se comprima,devine neincapator,parca merg imbracat cu un costum negru de latex la 45 de grade.Aglomeratia,caldura,praful,galagia,dezordinea imi dau accente claustrofobice ,asta chiar si sub cerul liber.Realizez ca am si eu acea gena a romanului vesnic nemultumit pentru ca toata iarna ma gandesc la vara iar in sezonul cald ma gandesc cat mai e pana sa vina racorica.
           Din lipsa de timp ,am ales sa evadez din haosul Bucurestiului duminica dimineata pentru a reveni in aceeasi zi ,seara.N-am plecat la gratare.Mi-am luat sotia si am dat curs planului stabilit cu 2 zile inainte.Bucuresti-Curtea de Arges-Cetatea Poienari-Vidraru.
           La Curtea de Arges pe langa nelipsitii cersetori, Manstirea era "binecuvantata" si cu multi oameni cu IQ indoielnic care nu intelegeau ca se afla in curtea unei manastiri ."Nasule ,aici sa venim sa facem un gratar sa moara familia mea".Cu prima parte a propozitiei nu sunt de acord a doua este discutabila.Peste tot se zbiera,se dadeau indicatii de la 10 metri distanta cum sa stea fotomodelu' ca sa iasa poza ca-n Cosmopolitan.Ce mai......feeric!
            De aici am plecat spre Cetatea Poienari.Norii s-au rupt deasupra noastra si am inceput sa punem sub semnul intrebarii daca vom putea urca pana sus pe asemenea ploaie.Am zabovit vreme de un ceas la restaurantul pensiune de la baza "colinei".Cum precipitatiile nu pareau a se domoli,am dat o fuga pana la Vidraru.O fuga e mult spus.Drumul e infernal!Nu ai cum sa ocolesti gropile pentru ca se intind pe o suprafata mai mare decat asfalutl relativ neted.Bine ca am platit rovigneta.
            Dupa o sesiune de fotografiere a barajului ne-am intors in fata scarilor ce dau spre cetate.Am hotarat sa urcam pe ploaie si bine am facut.N-am intalnit picior de orasean decat picior de paznic care ne-a taiat chitanta pentru intrare dupa ce reusisem sa urcam peste1400 de trepte din cele 1480.Peisajul este superb.Merita,chiar si pe ploaie.Incredibil cum au reusit romanii sa construiasca o cetate in varf de munte acum 600 de ani iar acum nu le mai iese nicio sosea in plin camp.Sa fie vorba despre amenintarea tepei?Acum cei ce-si iau teapa suntem noi ,astia care platim tot ce ne cere statul si nu primim nimic in schimb.In fine,cu ochii desfatati de priveliste si cu plamanii oxigenati (as adauga si cu gambele serios avariate dupa urcarea treptelor),am coborat deranjand cu blitzul cate o vietate ratacita in drumul nostru.Jos am revenit cu picioarele pe pamant cand un nene cu 180 cm in talie zbiera catre turma din spatele lui "Sa moara cipilan(?) de nu ajung primul sus".Aaaaahhhhhh ce frumos.Cred ca asa se luau la intrecere si muncitorii ce au ridicat cetatea."Sa moara cipilan de nu fac un gratar dupa ce termin cazemata lu Vlad".Apropo cine-i "cipilan" asta de-l vor toti mort?
               Concluzie:avem o tara superba cu peisaje si legende incredibile problema e ca noi locuitorii ei o ciuntim o uratim.Nu are rost sa va spun cate peturi am gasit pe drum.Probabil cand imi voi duce copilul peste cativa zeci de ani la cetate ,pe langa o vedere dezolanta cu paduri defrisate ilegal si maldare de gunoaie voi simti in varf de munte miros de mici ,sfarait de gratare si ritmuri de manele toate astea insotite de vorba ..."sa moara familia mea" .Cu conditia sa te duci si tu as completa.